Oxigenarea Celulara

.

Celula sanatoasa are o membrana, data de raportul dintre sodiu si potasiu din organism, cu o functie de bariera, de filtrare. In momentul in care vine o substanta buna pentru celula, aceasta bariera permite substantei sa intre in interior, sa-si indeplineasca rolul metabolic, apoi elimina ce nu este bun. Cand membrana detecteaza ca o substanta nu este buna pentru celula, automat o va respinge. In concluzie, capacitatea de recunoastere a substantelor benefice pentru procesele chimice de la nivel celular este data de integritatea membranei celulare.
S-a observat ca membrana unei celule canceroase, care se multiplica necontrolat, are o structura complet diferita. Cand o celula sanatoasa primeste oxigen, membrana ei permite sa intre doar cantitatea de care are nevoie. Una dintre caracteristicile celulei tumorale sau a celulei nesanatoase este faptul ca nu poate sa filtreze cantitatea de oxigen de care are nevoie. De altfel, celulele tumorale nu iubesc oxigenul, ele fiind anaerobe. Atunci cand noi aducem un surplus de oxigen, celulele sanatoase din intregul organism isi iau atat cat au nevoie, in schimb, celulele bolnave nu pot sa respinga oxigenul. Acesta patrunde in celule si incepe sa le distruga. Cu cat aducem o cantitate mai mare de oxigen (dozata, evident) in celule, cu atat ele se distrug mai repede, pentru ca nu se pot apara impotriva lui.
.
Studii Oxigenare Celulara
Otto Heinrich Warburg a fost un medic, biochimist si fiziolog german care a facut cercetari fundamentale asupra fermentatiei, fotosintezei si metabolismului si s-a remarcat prin lucrari importante privind biochimia fermentilor respiratori. A scris "Actiunea catalitica a substantei vii" (1928). Afost laureat al Premiului Nobel pentru Medicina si Fiziologie in 1931. Premiul Nobel i-a fost acordat "Pentru descoperirea naturii si modului de actiune a enzimelor respiratorii”.
.
Cercetarile anticancer ale doctorului Otto Warburg
Dr. Warburg a fost numit cel mai mare biochimist al secolului XX; numarul mare si importanta descoperirilor sale il califica drept cel mai priceput biochimist din toate timpurile.
In anii 1920, Dr. Warburg realiza cercetari in domeniul enzimelor respiratorii, cu privire la vitaminele si mineralele de care corpul omenesc are nevoie pentru folosirea oxigenului din celule, cercetari care i-au adus premiul Nobel in 1931. (Astazi, aceste vitamine si minerale sunt denumite „coenzime”.)
Dr. Warburg a continuat sa faca descoperiri fundamentale pana in ultimii sai ani de viata, insumand astfel o cariera de 60 de ani de cercetari cu rezultate uimitoare. Un exemplu este construirea unei modalitati de masurare a presiunii oxigenului dintr-o celula vie, prin dezvoltarea unui manometru special, o importanta realizare care a condus la o viitoare descoperire a sa: faptul ca presiunea si concentratia scazuta a oxigenului intotdeauna prognozeaza aparitia cancerului.
In loc sa lucreze la un nivel teoretic, mult prea indepartat de realitatile fiziologice ale cancerului, dr. Warburg a descris conditiile reale ale celulelor care duc la instaurarea cancerului si astfel a dat altora posibilitatea de a dezvolta modalitati practice pentru a opri evolutia acestuia.
Este uluitor faptul ca numeroasele sale descoperiri nu au fost utilizate de catre comunitatea cercetarilor americani in prevenirea si tratarea cancerului. Totodata, chiar daca au avut loc dezbateri in privinta lucrarilor doctorului Warburg, niciun savant sau cercetator nu le-a infirmat vreodata validitatea, corectitudinea sau utilitatea in prevenirea si tratarea cancerului.
.
Principala cauza a cancerului, in viziunea doctorului Warburg
Ne-am obisnuit atat de mult sa ni se spuna ca „intr-o zi” vom descoperi cauza cancerului si ca acesta este cel mai mare mister al medicinii moderne, incat ceea ce urmeaza ar putea parea greu de crezut.
Dr. Otto Warburg a descoperit si a declarat in mod clar ca principala si cea mai importanta cauza a cancerului este cantitatea prea mica de oxigen care intra in celula. „In urma experimentelor am stabilit ca o inhibare cu 35% a procesului de oxigenare este deja suficienta pentru a atrage dupa sine o astfel de transformare in timpul dezvoltarii celulei,” afirma el in 1966 la o conferinta a laureatilor premiului Nobel in Lindau, Germania.
Pare foarte simplu, nu-i asa? Cu mai putin de o treime de oxigen fata de cat este necesar si cancerul poate sa apara. Bazandu-se pe experimentele meticuloase pe care el si multi altii le-au verificat de nenumarate ori, Dr. Warburg a descoperit si a declarat ca principala si cauza numarul unu a cancerului este cantitatea prea mica de oxigen care ajunge in celula (hipoxie).
Odata ce o celula devine canceroasa, ea nu mai poate reveni la normal; trebuie distrusa (Science 1956;123(3191)).
Aceste informatii referitoare la legatura dintre cancer si oxigen au fost publicate in numeroase randuri in publicatiile recente dedicate cancerului, cum ar fi spre exemplu Radiotherapy and oncology 1993; 26 (1): 45-50 si 1999; 53:113-17. Oricum, solutia practica in rezolvarea problemei deficientei de oxigen le-a scapat cercetatorilor, probabil pentru ca nu au stiut de unde sa inceapa.
Descoperirea doctorului Warburg a fost verificata de nenumarate ori, atat prin transformarea unor celule normale in celule canceroase cat si prin demonstrarea faptului ca aceasta maladie nu se dezvolta in zone foarte bine oxigenate. In mod surprinzator, medicii americani sunt cei care au ajuns la aceasta concluzie in anul 1953 si au confirmat-o in 1955! Goldblatt si Cameron au observat (cf. J. Experimental Medicine 1953; 97:535-552) ca odata ce au fost aduse celulei pagube prea mari, nicio cantitate de oxigen nu va readuce la un nivel normal respiratia celulei: aceasta este pentru totdeauna osandita unei vieti canceroase.
Din aceasta cauza a preveni este principala solutie pentru a nu face cancer. Aceste studii au confirmat posibilitatea de a preveni o celula precanceroasa sa devina permanent cancerigena, daca deficienta de oxigen este stopata din timp.
.
Cauzele secundare ale cancerului
Cauzele secundare includ elemente cum ar fi: mediul inconjurator, chimicalele carcinogene, radiatiile medicale si ale mediului inconjurator, grasimile trans, aditivii din mancare, chimicalele din fumul de tigara, virusii si chiar mutatiile genetice.
Sunt nenumarate cauze secundare ale cancerului, dar urmarirea la nesfarsit si in mod exclusiv a acestora, fara a explica elementul lor comun, nu a condus si nu va conduce niciodata cercetatorii la un remediu adevarat pentru cancer.
Dr. Warburg ne-a avertizat de multe ori in legatura cu irosirea unui timp pretios prin urmarirea exclusiva a unor cauze secundare. Nu comiteti greseli in aceasta privinta: elementul pe care fiecare cauza secundara a cancerului il are in comun cu fiecare din celelalte este acela de a conduce, direct sau indirect, la insuficienta oxigenului in celule. Mai degraba ar trebui sa ne preocupam cum sa ducem suficient oxigen in celule.
.
Doar exercitiile fizice nu sunt o solutie pentru a scapa de cancer
Probabil ganditi ca facand multe exercitii va oxigenati sangele si prin urmare luptati impotriva cancerului! Ei bine, nu e chiar asa. Toate aceste exercitii nu l-au impiedicat pe campionul mondial la ciclism Lance Armstrong sa se imbolnaveasca de cancer. Este adevarat ca prin exercitii se poate spori nivelul de oxigenare al sangelui, dar procedand astfel, tot nu avem garantia ca oxigenul va fi transferat efectiv fiecarei celule din fiecare organ al corpului.
Dr. Warburg a subliniat in mod clar ca numai oxigenul nu este suficient: „Cancerul se poate dezvolta chiar si in prezenta oxigenului ca si gaz liber in atmosfera, deoarece oxigenul s-ar putea sa nu reuseasca sa patrunda intr-o cantitate suficienta in celulele corpului, sau apoenzimele respiratorii ale celulelor aflate in dezvoltare s-ar putea sa nu fie saturate cu grupele active.”
Sunt multi factori care contribuie la lipsa oxigenului din celule, incluzand anumite deficiente despre care vom vorbi in curand. Exercitiul, prin sine insusi, nu reprezinta unica solutie pentru a evita sa ne imbolnavim de cancer. Multi oameni, inclusiv atletii, care fac exercitii in mod regulat se imbolnavesc de cancer. Mai mult, o persoana respira de cel putin 17.000 de ori pe zi (12 respiratii pe minut).
.
Acizii grasi esentiali, magneti de oxigen
Ganditi-va la acesti acizi grasi esentiali polinesaturati ca la niste „magneti” care atrag oxigenul. Dovezile acestui fapt pot fi gasite in cele mai renumite carti si jurnale de medicina de la nivel mondial cum ar fi Harper’s Illustrated Biochemistry (editia a XXVI-a) sau Human Nutrition Clinical Nutrition aparuta in iulie 1984.

Acizii grasi esentiali sunt parte integranta din structura si functia respiratorie a celulei. Daca exista deficiente respiratorii, cancerul nu intarzie sa apara. Acesti acizi grasi esentiali din membrana celulara atrag oxigenul din fluxul sangvin si il transfera in celula, exact ca niste mici bureti. Acest proces ar trebui sa se produca in fiecare dintre cele 100 de trilioane de celule ale organismului.
Asa ca indiferent de cat de corect respirati sau cata miscare faceti, daca nu aveti acizi grasi esentiali functionali la nivel celular atunci celulele nu vor absorbi suficient oxigen din fluxul sangvin si astfel veti fi susceptibili de a face cancer. Amintiti-va ca „pragul” de la care cancerul isi face aparitia este o scadere de 35% a oxigenului de la nivel celular. Fara un aport continuu de AGE de provenienta alimentara, transferul de oxigen la nivel celular este semnificativ redus. Imaginati-va ce s-ar petrece daca ati avea 100 de trilioane de celule care ar fi deficitare intr-o substanta vitala utilizata la absorbtia oxigenului. Iata un exemplu care arata cum absorb aceste grasimi esentiale oxigenul.
La supermarket pestele se strica in cateva zile deoarece uleiul din peste absoarbe foarte bine oxigenul, el reactioneaza rapid cu oxigenul din aer. Acest proces chimic poarta numele de oxidare si este valabil si pentru alte tipuri de grasimi esentiale. Ele isi fac datoria de a absorbi oxigenul, dar datorita acestei functii au o durata de viata limitata. AGE devin „consumati”, adica rancezi. De aceea ei trebuie inlocuiti zilnic prin intermediul alimentelor.
Exista mai multe moduri de a imbogati cu oxigen fluxul sangvin: prin exercitii fizice, band o apa bogata in oxigen sau respirand aer mai pur. Totusi, aceste solutii sunt insuficiente in lipsa acizi grasi esentiali. Cand deficienta de acizi grasi esentiali este solutionata, fiecare organ devine propriul lui „magnet” de oxigen, exact asa cum a intentionat natura.
.
Alimentele care contin acizi grasi esentali
Pentru ca sa contina intr-adevar acizi grasi esentiali, aceste alimente trebuie sa fie cultivate sau crescute organic, si trebuie sa fie procesate la o temperatura scazuta, fara conservanti artificiali. Altfel acizi grasi esentiali vor fi distrusi (cum sunt de exemplu grasimile trans-hidrogenate, care pot duce la aparitia cancerului). Puteti astfel sa verificati daca consumati o cantitate suficienta de astfel de alimente.
Lactatele / ouale / branzeturile: branzeturile obtinute din „lapte crud” sunt surse excelente de acizi grasi esentiali. Laptele pasteurizat (incalzit la temperaturi mari) este deficitar in AGE si este daunator pentru copii.

Fructele oleaginoase: nucile organice, migdalele crude neprocesate, alunele, arahidele, etc.
Semintele: semintele de floarea soarelui crescuta organic, susanul, inul, semintele de dovleac, etc.
.
Urmatoarele alimente nu contin forme de acizi grasi esentiali ce pot fi utilizate in alimentatia umana.
Fructele si legume: animalele rumegatoare pot extrage acizi grasi esentiali din plantele ce contin celuloza (ex. iarba), in timp ce pentru organismul uman acest lucru este imposibil. Chiar daca am putea extrage acizi grasi esentiali, nu am reusi niciodata sa consumam volumul care ne este necesar.
Cerealele: Organismul uman nu are capacitatea de a extrage acizi grasi esentiali din cereale.
.
Cancerul mamar si deficienta de oxigen
La nivel mondial cancerul mamar este cel mai raspandit tip de cancer in randul femeilor. Descoperirile doctorului Warburg fac posibila pentru prima data explicarea cresterii numarului de cazuri de cancer mamar.
Sanul este alcatuit dintr-o cantitate exceptionala de tesut gras. O membrana celulara tipica dintr-un tesut muscular este alcatuita din 50% grasime si contine aproape o treime de acizi grasi esentiali (care transfera oxigenul). Totusi, tesutul gras cum ar fi cel care alcatuieste sanul contine grasime intr-o concentratie de 80-95%. Aceste componente grase ale tesutului sanului necesita si ar trebui sa aiba o concentratie mai mare de acizi grasi esentiali, dar datorita modului modern de procesare a alimentelor acestea nu contin concentratia necesara. Deoarece organele importante si prioritare cum ar fi creierul, inima, plamanii, rinichii necesita in mod prioritar acizi grasi esentiali este posibil sa nu mai ramana cantitatea sufucienta de acizi grasi esentiali pentru tesutul mamar. In acest mod, la nivelul tesutului sanului va exista un deficit de oxigen semnificativ. Tinand cont de aceasta premisa, cancerul de san este cancerul cel mai des intalnit la femei, la nivel mondial.
Aceasta concluzie explica cresterea masiva a cazurilor de cancer mamar. Doctorul W.C. Willett din cadrul Universitatii Harvard ne furnizeaza si dovezile. Intr-un studiu referitor la consumul de omega-6 ce a implicat 80.000 de asistente, s-a demonstrat ca grupul care consuma cea mai mica cantitate de acid linoleic (familia omega-6) a prezentat cea mai mare incidenta de cancer mamar (NEJM 1987; 316(1):22-28).
.
Lipsa de oxigen din organism duce la aparitia problemelor cardiace (insuficienta cardiaca), la o proasta functionare a intestinelor, a ficatului, la diminuarea activitatii intelectuale, la alterarea somnului etc. De asemenea, provoaca oboseala, dureri de picioare, de cap, de articulatii, duce la pierderea controlului greutatii, toate aceste simptome datorate insuficientei de oxigen creand dezechilibru imunitar.

In aerul pe care il respiram, se gaseste un procentaj insuficient de oxigen, existand insa si multe substante nocive.
.

Aportul suplimentar de oxigen celular este recomandat in:
- toate tipurile de probleme de irigare cardio-vasculara
- aritmie
- probleme bronhiale (astm) si pulmonare, in general
- perturbari ale reglarii presiunii arteriale (hipertensiune)
- terapii de reabilitare dupa efectele produse de chimioterapie, radioterapie si operatii complicate
- probleme de imunodeficienta
- factori de risc al operatiilor (curatarea ranilor)
- probleme auditive, datorate irigarii deficitare a urechii
- probleme tipice varstei inaintate
- probleme de randament energetic in cazul stresului continuu
- prevenirea bolilor de origine virala.

.
Efectele unui aport suplimentar de oxigen celular:
- antitumoral
- imunostimulator
- detoxifiant
- hipocolesterolemiant
- regenerant
- neurotrofic, ajuta la refacera neuronilor
- creste randamentul intelectual
- imbunatateste metabolismul celular
- hepatoprotector.

.

Produse asociate cu Oxigenarea Celulara: Oxigenare Celulara, Oxy Cell.

  
  

  
  


  

Newsletter

 
Vrei sa fii informat prin email despre reduceri, promotii si noutati?





  

  
  


  

Marturiile clientilor

 

Locuiesc in Italia si in urma cu 3 luni am urmarit o emisiune cu doamna doctor Mihaela Olaru care vorbea despre prevenirea si tratarea chisturilor...

Luiza - 40 ani

Vezi mai multe marturii